Afara ploua

În fond și la urma urmei totul se rezumă la microbism. Există echipe, există campionat și există galerii. Nu există expunere de argumente pro și contra, există corurile galeriilor unora sau altora. Așa se face că există susținători ai actualei puteri, susținători ai opoziției și publicul indiferent pe care microbiștii îl consideră fraier. Jocul variază de la politică la justiție, la sănătate și la absolut orice situație în care pot fi păreri contradictorii. X-ist până la moarte.
Că doar nu se poate să aștepți sfârșitul unui proces care încă nu a început, nu se știe când începe și nimeni nu poate estima cât va dura. Acum e fierul cald și trebuie bătut. Dă-i pe el până-l i-a mama dracului.
Eu încă nu sunt sigur care era miza arestării lui Voicu. Cred totuși că s-a încercat să se arunce cu noroi în parlament pentru a întări ura populară împotriva acestuia. Nu prea le-a ieșit. Parlamentul s-a plastifiat și ori cu ce arunci în el rămâne murdar. Că nu era curat când s-a plastifiat, doar că nu-l poți murdari mai tare.
Parlamentul a decis că mai bine să-l aresteze pe Voicu decât să riște să mai scadă în popularitate și așa a descoperit bluf-ul de care vorbeam într-un post anterior și și-a salvat ce mai avea din imagine. Eh acum situația e lejer penibilă. Politicienii nu știu cum să se comporte în continuare. Opinia publică a fost hârâită îndeajuns încât să dorească ceva mai mult decât un nou scandal (sper). S-au creat galeriile și suporteri unora și altora doresc să înceapă meciul. Așteptările sunt mari.
Complotul a fost gândit, înscenat, capcana a fost plasată, prada a trecut pe lângă ea și acum vânătorul se laudă că i-a căzut momeala în cursă. Câtă satisfacție! Marea dilemă e ce să facem cu momeala? Vânătorul vrea să o jupoaie. Opinia publică e împărțită. Unii țin cu vânătorul, alții cu momeala (crezând că-i pradă). Voi-cu cine țineți?

Cel puțin până pe 2 Aprilie nu-i voi mai scrie sau pronunța numele. Pe doi îi spun NU și atunci trebuie sa i-l pronunț.
Până atunci mă mai plimb pe meleagurile patriei dar nu cu mașina că nu vreau să risc să-mi pierd viața într-un accident, nici cu trenul că viteza medie e aceeași a mersului cu bicicleta (de curse) și nici cu bicicleta că dacă e riscant cu mașina, cu bicicleta se cheamă sinucidere. Mă plimb pe meleagurile patriei cu imaginația și vad sate presărate pe dealuri, munți și câmpii. Într-un peisaj mioritic care văzut de (destul de) sus trebuie să arate magic. Pentru occidentali ar fi o călătorie în trecut. Pentru săracii de prin lumea a III-a ar fi o călătorie în viitor. Dacă ar coborî mai jos să vadă detaliile cred că occidentali s-ar cruci iar săracii ar avea un déja vu.
Se văd fâșii negre de teren accidentat pe care localnicii le numesc șosele. Se văd fumuri care se ridica din mormane de mizerii în care mișună cică oameni și care sunt adunate acolo grămadă de niște firme cu pretenția că sunt de salubrizare. Se văd multe dreptunghiuri mici de terenuri cultivate cu fel de fel de ... culturi neorganizate și de multe ori neproductive. Se văd șanțuri de irigare seci. Se văd locuri unde cândva exista pădure. Se văd mașini lovite de copaci pe marginea drumurilor. Se văd urme. Urme de cauciucuri pe asfalt, urme de defrișări, urme de, local s-ar spune, așezări omenești.
Lipsesc însă urmele de civilizație și pentru toate astea spune NU pe 2 Aprilie.

Oricum ideea principală e să știe lumea că nu-l mai vreau pe Prezident. Sincer nu știu încă nimic de actualitate. Weekendu ăsta m-am relaxat, am chefuit și nu m-am gândit la politică și la cine știe ce ciumpalaci obezi cu mustață sau chei și slabi și cu pulovăr albastru sau mici și "drepți" sau alte fenomene din bogatul circ românesc. Weekendu ăsta m-am plimbat cu mașina cu bicicleta după care am pus de un grătar, am băut o bericică, am rămas (prima data anu' ăsta) în maieu pentru că-mi era cald.
Azi e luni și, deși lunea nu am chef de nimic, am hotărât să-mi învinețesc blogul. Știți? Pe 2 Aprilie îi zicem nu lui dear mr. president căruia i-aș dedica piesa lui Pink cu același nume.


Asculta mai multe audio Muzica

Politica românească e ca un joc de poker unde nimeni nu joacă cu cărțile pe față. Nu contează ce cărți ai în mână. Contează capacitatea de disimulare și de bluf. Contează cât tupeu ai. Poți câștiga fără să-ți arăți cărțile. Poți scoate din joc prin plusări cu care să sperii pe ceilalți jucători.
Cam așa se întâmplă în România. Băsescu nu mai e un președinte jucător. Este proprietar de cazino. Este dealer-ul. Este casa. El nu pierde niciodată. Statistic face doar mișcări în care nu risca nimic. Are jucătorii lui la masa de poker. DNA-ul e cel mai activ în acest moment. DNA-ul plusează și plusează și plusează. PSD, alt jucător la această masă, a înțeles că DNA-ul bluf-ează și a decis să vadă cărțile.
Afara din metafora, DNA publică zilnic interceptări telefonice cu Cătălin Voicu, probe care nu au nici o relevanță juridică dar care au menirea să-i deruteze pe ceilalți jucători, sa-i facă să greșească, să iasă învingători în opinia publică exact ca și cum ar avea cărțile în regulă. PSD a zis că vrea să vadă cărțile, adică a dat liber să facă ceea ce vrea să facă cu Voicu și să judece lumea după rezultate.
Acuma dacă e bluf înseamnă că DNA e o adunătură de tăntălăi și chiar și alegătorii lui Băsescu vor înțelege (sper).
Pâine și circ. Ce frumos ar fi fost să avem noi pâinea și să importam circul, că până la urma toate astea se întâmplă pe banii noștri. Este un fel de pay per view obligatoriu și de foarte proastă calitate.

În 2008 am lucrat pe litoralul din provincia de Veneția, zonă foarte favorabilă dreptei și mai ales partidului Liga Nord de extremă dreapta. Acolo am întâlnit și oameni convinși de stânga și unu îmi povestea cum o cunoștință de-a lui a luat amendă pentru un afiș anti Berlusconi scris pe gardul propriei curți.
În Italia, cum probabil și în România, e obligatoriu, dacă ai curte și câine, să pui afiș cu inscripția "Attenti al cane". Inspirat cum puțini în zona lui, omu ăsta de stânga și convins anti Berlusconi a scris, în loc de "Attenti al cane!", "Attenti al Berluscane!". A primit amendă de la autorități, maximul prevazut de lege, oficial pentru că nu a avut afișul "Attenti al cane!". Probabil primul și singurul care a pățit asa ceva in Italia.
Morala: când au ceva cu tine îți găsesc nodul în papură și ești bun de plată. La fel și în România. Întrebați-i pe cei de la Antena 3 câte amenzi primesc pentru cine știe ce nimicuri.
Trăiască libertatea de exprimare. Dacă cineva încearcă să cenzureze internetul, să știți că e comunist. Poate acum nu se vorbește în România. Probabil încă nu deranjează internetul atât de tare dar acesta prinde putere pe zi ce trece asa că în curând să ne așteptăm la orice.

Să fiți iubiți!

Un polițist îl întreabă pe altu:

- Tu ce crezi că-i mai departe, Londra sau luna?

- Londra bineînțeles. Luna se vede de aici!

Pentru cei care nu cred ceea ce spun contemporanii lor:

Doamne de ce ne-ai părăsit? Pentru ce ne-ai dat în mâinile acestor oameni nelegiuiți, care ne omoară și sufletele și trupurile prin intrigile, tirania și scandalele lor? Până când vei suferi ca acești mârșavi să batjocorească biata țara noastră pe care ai împodobit-o cu toate darurile dumnezeieștii tale iubiri? Scoală-te, Doamne! Apucă în mâini trăsnetele mâniei tale și stârpește în sfârșit aceste fiare nesățioase!
.........
Iscusita femeie rămâne în aceasta stare de prefăcută letargie până când văzu pe postelnicul plângând ca un copil și cerându-i iertare că a bănuit un moment de virtutea ei; apoi se prefăcu că se deșteaptă din leșin și, prin această ingenioasa manevră, nepoata Evei izbuti a mânca din pomul vieții fără a pierde raiul ca străbuna sa.

Nicolae Filimon – Ciocoii vechi și noi

Pentru cei care nici așa nu înteleg nu mai este speranță.

Ungurii din ținutul secuiesc cer libertate. Libertate ca și cum ar fi deținuți, închiși, segregați și libertățile lor ar fi limitate. Şi pe bună dreptate.
Sunt încuiați în ideile și limitele impuse de UDMR. Cum noi românii nu ne cunoaștem drepturile, cum noi nu știm ce să pretindem și cum ar trebuii sa meargă lucrurile, la fel și ei. Închiși în această țară deși nimeni nu-i oprește să circule. Au senzația (indusă) că noi (românii) le punem piedici să nu poată ei evolua. Ceva gen cum cred unii despre Băsescu că nu e lăsat să facă. Deși UDMR a fost partidul cel mai la putere (permiteți expresia) de când e posibilă libertatea de crez politic în România, ținutul secuiesc e unul dintre cele mai sărace din România.
Trecând cu mașina de la Baia Mare la Toplița (HR), cu trenul de la Toplița la București și înapoi cu trenul la Baia Mare, se pot vedea niște peisaje teribile. E ca și coloana sonora din filmul Good Morning Vietnam, secvențe de păduri arzând, copii abandonați, explozii, abuzuri și în general război iar pe fond cânta Louis Armstrong - What a wonderful world. Dealurile acoperite cu colibe în care locuiesc oameni. Parca treci cu trenul prin Africa. Biletul cumpărat la Toplița era un cartonaș de culoarea biscuitului cu una sau două linii roșii iar cel de la București era tipărit la calculator cu data, cu traseu și cu cine știe mai ce. Ce-i drept la Toplița, cum și la Baia Mare, nu există taxa de intrat în gară (rușine).
Mie mi-e milă de acei oameni. Nu e vina lor că nu au acces la cultură și la diversitate de idei. Acolo UDMR nu are opoziție iar sărăcia lor este rezultatul.
Un lucru și mai grav e formarea partidelor de extrema dreapta. Acea ligă a liderilor maghiar și acel partid care a ieșit în stradă care se cheamă Noua Dreaptă sau ceva asemănător.
Acum sunt mici dar în viitor există riscul ca aceste partide să crească și să intre la guvernare din setea sau necesitatea de a rămâne la putere a PD-L, prin alianță, în parlamentul mutilat și redus la os ca număr de reprezentanți. Consecințele sunt: rasism, xenofobie, fascism, intoleranță față de orice este diferit de idea ce o avem despre o lume "perfectă".
Dacă nu mă credeți, vă spun că în Italia se întâmplă deja, trebuie doar să vă informați. Noi romanii am trăit xenofobia anul trecut, chinezii a fel, anul acesta negrii au fost fugăriți pe stradă. Acum spiritele s-au mai calmat dar în zonele de influență a partidului Lega Nord, nu e recomandat să te mândrești că ești străin, să vorbești mai tare o alta limbă, să arăți mai bine decât ei, să conduci mașini mai scumpe și în general să te simți liberi și egal.

Eu totuși cred că Băsescu ar trebuii să fie membru al Academiei Române și, oricâtă ironie mi-ar sugera cuvântul membru, am să încerc să vă argumentez de ce merită. Chiar dacă nu a publicat sute și sute sau mii și mii de pagini de creație sau analiză literară, el merită titlul de membru cu drepturi depline și nu doar de onoare, pentru cea mai reușită metaforă exprimată vreodată în limba româna: „Un fleac! I-am ciuruit”.
Continuând metafora am putea spune că azi încă se mai numără victimele acelei ciuruieli. Orice bilanț până în acest moment e provizoriu pentru că victimele vor fi din ce în ce mai multe. „Un fleac”, simpla lui realegere a produs un efect imens, „i-am ciuruit”. Multi încă nu și-au revenit din șoc și din intensitatea campaniei electorale. Încă nu și-au dat seama că au fost „ciuruiți”. De la pensionari, la actori, la alocațiile copiilor, la salariile profesorilor la micro intreprinderi, nimeni nu a scăpat de „ciuruială”.
Nu există o alta expresie care să sintetizeze mai bine cum și ce se întâmplă în România și cine este responsabilul. Pentru această născocire literară genială îl propun pe Traian Băsescu, președintele României, membru al Academiei Române.

No Băsescu day e fix pix. Uitați-vă ce fac americanii când nu îl suportă pe președinte, într-adevăr fost, dar totuși președinte SUA!

Marea problemă a romanilor totuși nu e Băsescu pe persoană fizică. Ați văzut că fac și citate să par mai cult. Marea problemă a romanilor e că sunt ușor de prostit de un Băsescu oarecare. Indiferent de cum îl cheamă. Marea problemă a romanilor e că sunt inculți.

Cultura, după părerea mea, face parte din educație. Educația în școli, tot după părerea mea, nu înseamnă doar alfabetizare. Nu înseamnă nici doar să înveți ceva practic cum susține Băsescu și guvernul său. Ospătari și tinichigii auto. Acu o grămadă de ani când în România se instaura comunismul se zicea „.Mai puțin cu filozofia și mai mult cu tractoria!”¹. Am găsit foarte multe similitudini între propaganda comunisto stalinistă și cea băsesciană. Știu că pentru multi dintre voi nu spun nimic nou dar simt totuși nevoia să o spun pentru că văd că profesorii fac greve. Văd că se acționează guvernamental împotriva lor și nu pot să stau deoparte. Asa că scriu să-mi spun părerea și să mă arăt revoltat împotriva acestor parveniți care ne fac să rămânem proști. Prosti suntem mai ușor manipulabili. Nu știu dacă intenția lor e aceea de a crea o societate de fraieri, vaci de muls pentru ei și pentru fii și fiicele lor. Probabil nu au gândit până acolo dar sigur efectul politicii lor este acesta. Fiind proști nu ne dăm seama că ne fac rău până când viața noastră e pusa în pericol. Şi atunci nu e sigur că știm să reacționăm. Nu e sigur că scăpăm din acea vrajă care ii face pe ei credibili. În școlile din România învățăm tot felul de lucruri despre țara noastră care, dacă stam după aceea să ne gândim, dacă citim istoria altor tari, ni se par niște fabule fără învățătură. De ce e Vlad Țepeș erou național? Ce vrem să promovam cu asta? Acceptarea măsurilor dure, severe și fără nici o noimă? Dacă atâția voievozi i-au bătut pe turci și i-au făcut de rahat, de ce am mai plătit bir? Că așa face un popor cumsecade? Ai câștigat deci poți să faci cinste! Şi ăia care au câștigat au plătit și voi, care nu ați făcut nimic vreți să vă revoltați când vă cerem taxe?!

Biserica Ortodoxă e singura din creștinism care nu se ocupă de copii. Nu are grupe de copii pt programul de duminică, nu se ocupa de săraci și nu servește cu absolut nimic comunitatea. Se comportă invers de cum predică și noi toleram pentru că nu știm altceva. Sunt ortodox dar nu mă simt ortodox.

Şi totuși ferice de cel prost căci el nu știe pe ce lume trăiește. Ce i se întâmplă i se pare normal și să nu îndrăznești să te opui marelui cârmaci / asupritorul, că ai să vezi tu ce-ți face. (Şi zâmbește cu o satisfacție malefică).

---

Notă: Din Marin Preda - Cel mai iubit dintre pământeni. (caldă recomandare)

sau
Despre sănătatea (mai ales mentală a) președintelui.

Cică să avem noi farmacie de familie. Şi să fie raționalizate medicamentele? Dar de ce să nu avem o brutărie de familie, o carmangerie, o cofetărie? Să fie raționalizate savarinele. Mai mult de x pe luna nu ai voie că te îngrași și mie (ministru) îmi pasă. Nu ar fi deloc comunist nu? Nuu. Țin minte când mergeam și o dată cu tata și o dată cu unchiu la rând la lapte să luăm mai mult. Nu știu dacă încă era comunism sau doar inerție. Hai să raționalizăm accesul la internet. O ora pe zi e destul nu? La ce-ți trebuie mai mult. Dacă mergi în concediu și te apucă durerile de cap de la servirea mizerabilă de la hotel și de la restaurant, mergi la farmacie și îți mai toacă și ăia creierii că nu ești înscris! As înjura dar nu știu care înjurătură ar fi mai potrivită.

Circulă pe agențiile de presă niște zvonuri cum că în corul fratelui papei ar fi fost abuzați sexual niște copii. Conform surselor din interiorul bisericii se vorbește despre abuzurile care au avut loc intre anii 1958 și 1973. Părintele Georg Ratzinger, fratele papei Benedict XVI, a fost dirijor al corului intre 1964 și 1993. Episcopul Mueller zice că dirijorul din acea perioadă și-a recunoscut faptele și a fost condamnat. Totuși de ce se vorbește?

De câteva săptămâni, în școlile catolice din Germania, s-a început să se vorbească despre abuzurile sexuale asupra minorilor și tot mai mulți dintre vechii elevi (care acum sunt adulți) s-au decis să mărturisească ce li s-a întâmplat. Conform Bisericii au fost circa 120 de cazuri de abuzuri, poate chiar mai multe.

Aceste mărturisiri sunt alarmante și vin după ce Conferința episcopală germană a decis să facă o ancheta amănunțită inclusiv în rangurile cele mai înalte ale Bisericii.

În schimb, în România există vânzări de copii direct din casa părinteasca, din orfelinate și bineînțeles de pe stradă. Nici nu vreau să mă gândesc ce li se întâmplă acelor copii, cert e că lumea nu prea vorbește iar autoritățile se fac că plouă. Din nou.

Să fiți iubiți!

Auzi ce zic ăștia de la Jurnalul Național că aceia care-s mai hoți sunt mai greu de prins. Tipic romanesc. Au dreptate băieții că dacă nimeni nu denunță sau nimeni nu face nu știu ce, politia nu va lua din propria inițiativă niciodată la bani mărunți pe bișnițari (cică business men) sau pe cămătari sau pe maneliști. Eu zic alt lucru interesant: cu cât ești mai prost cu atât îți e mai bine pentru că nu îți dai seama pe ce lume trăiești, faci lucruri pentru că nu știi că nu e voie dar ai norocul că nici poliția nu știe sau chiar dacă știe nu îți face nimic.
Sunt frumoase valorile ce le promovăm. Specialiștii zic că la noi e destul o replica a cutremurului di Chile să ne dărâme capitala, Sișu vinde droguri să-și plătească avocați sa-l apere de acuzațiile de vânzări și consum de droguri, nemții își vând gropile din asfalt, noi le privatizam la clientela politică, gimnastele, foste campioane olimpice dansează la bară să-și câștige pâinea cea de toate zilele, preoții își construiesc Taj-Mahal, PD-L-iști încearcă să-l fugărească pe Geoană, PNL-ul face congres, salariile și pensiile scad, guvernul vrea să taie alocațiile, ba ca nu vrea sa taie alocațiile și Băsescu se face ca plouă.

Şi voi? Trăiți lucrurile astea zi de zi și tot aveți impresia ca scrierea mea e confuză?

Sa fiți iubiți!

Nu există statul de drept. Nu a existat niciodată conform definiției. Statul de drept e o utopie pe hârtie iar organizarea reală a unui stat încearcă să se apropie cât mai mult de acea definiție. În unele țari însă nu exista nici măcar apropierea intre statul real și statul de drept. Statele cu cele mai mari probleme de acest fel fiind dictaturile.
Aseară (2 Martie 2010) la emisiunea lui Mihai Gâdea, Mona Pivniceru a spus clar și răspicat că România nu e un stat de drept întrucât drepturile cetățenilor nu pot fi apărate din cauza continuei schimbări a legilor.
Eu cred că nu mai exista stat de drept nici în occident. Statul de drept e o iluzie și defapt există Stat de piață a drepturilor. Adică ai atâtea drepturi câte iți poți permite. Ai bani, ai avocați, ai drepturi. Am observat că și în Italia este la fel. Asta nu trebuie sa fie o consolare (eh se întâmplă și la alții) pentru că țin să vă precizez că Italia este țara unde au sediu cele mai multe mafii (Cosa Nostra, 'Ndrangheta, Camorra, Sacra Corona Unita, etc.). Văzând cine sunt aceia cărora li se respectă drepturile de pe hârtie, nu pot să nu trag concluzia că trăim într-o piață a drepturilor omului. Văd că cei de la putere de fiecare data au căi de scăpare și centuri de siguranță și circumstanțe atenuante și cred că e pe banii noștri.
E revoltător și totuși nimeni nu se revolta. Abia aștept revolta (fără să incit la violențe desigur). Eu as vrea să știu care sunt regulile jocului și să fie valabile pentru toți pentru că am impresia că unii joaca după alte reguli și câștiga iar noi, mulțimea (sau prostimea), pierdem constant. Eu as fi de acord să nu mai existe drepturi. Să domine legea junglei și să vedem care sunt adevărații puternici, adevărații învingători, că asa, pentru unii există instituții apărătoare și pentru alții exista doar pușcării. E ușor odată ce ți-ai vândut sufletul, ai lins trei litere și ai plecat nu numai capul ci și trupul pentru a fi ... inițiat ca învingător.

Cautam zilele astea subtitrare la Casino Royale si uitati-va aici ce rezultate imi da. 24 de subtitrari in 37 de limbi. Am crezut ca nu e posibil dar apoi mi-am amintit de teoria relativitatii lui Einstein. Eh atunci imi explic ca exista 27 de subtitrari in 37 de limbi, ritmul de vot la ambasada din Paris, realegerea lui Basescu, salariile de la Exim Bank, salariile de la fondul Proprietatea si tot maglavaitzu din Romania. Daca nu stiti cuvantu maglavaitz, ghiciti-l!

1 Martie 2010. Zapezile incep sa se topeasca si apele cristaline se rostogolesc in suvoaie peste pamant, peste pietre, peste bucati de gheata si fragede fire de iarba. Apa, sangele pamantului, umple venele care transporta viata imprejurul nostru facandu-ne sa traim refacerea lumii. O noua geneza in fiecare an care sa intre in sufletele noastre si sa aduca pace. Ursii se trezesc din hibernare si isi parasesc barloagele, copacii inmuguresc, pasarile incep sa cante, caiini nu mai latra pisicile si postasii, vecinii nu se mai injura si politicienii ofera flori ziaristelor. Un spectacol de culori, miresme, trairi si intentii care ar umezii ochii lui Dalai Lama.