Afara ploua

Traian Băsescu este cel mai puternic și influent politician la această oră. A ieșit la TV luni seara și toată săptămâna, cele mai importante discuții au fost despre ce a spus el. Nu am devenit simpatizant, dimpotrivă ma incurajat și mi-a demonstrat că mi-l doresc președinte cum îmi doresc o gaură în prezervativ. Totuși rămâne influența care o are asupra romanilor. Să ieși o data la multa vreme, să spui multe prostii și să nu se mai vorbească de altceva o săptămână întreagă la cele mai importante emisiuni TV? Că-i normal să existe în întreaga media mai multe subiecte și nu a fost acesta singurul. În principal s-a vorbit despre el și, bine înțeles repetând aceleași poezii cu pensii, salarii, alocații și blonde nesimțite.
Această suprasaturație de importanță care i s-a dat lui Băsescu m-a făcut să-mi redefinesc NU-ul care i-l spun zilnic, No Băsescu day nu mai e, pentru mine, ceva anti Băsescu. Nu mai vreau să mă raportez la marele și înțeleptul cârmaci actual al României. Degeaba sunt anti Băsescu că oricum nu-l interesează și își face în continuare jocurile cum dorește. NU-ul meu a devenit ignoranță. A devenit refuz. Refuz să mă mai raportez la Băsescu (scuzați labo-fonia). De acum înainte știu doar că Băsescu există, e președinte, e nașpa, face verzi și uscate și mie nu îmi mai pasă. E ca și cum aș avea rujeolă și nu aș mai simți mâncărimea. Știu că mai devreme sau mai târziu se termină, nu am ce face să schimb acest lucru și am decis să îmi concentrez energiile în altceva. Nu mai are rost să mă gândesc la ea. Bine înțeles că-mi afectează viața dar știu sigur că până la urma scap. Orice aș face eu să anticipez vindecarea e în zadar așa că nu mă mai consum. El zice, face, coase, descoase, schimbă, insultă, mă face de rușine în Europa, mă crede prost și orice aș face eu, el nu se schimbă. Nu ma fraierit, cum ar fi tentați unii să spună. Nu sunt fraierul lui deși el trăiește de pe urma mea, pentru că știu. E un parazit contra căruia nu am ce face. Știu ce face, știu cum gândește, știu la ce să ma aștept de la el. Nu mă mai poate lua prin surprindere pentru că nimic din ceea ce ar face nu mă mai surprinde. Nici nu mă mai interesează. A făcut atât de mari daune încât oricine urmează la putere trebuie să înceapă de pe minus. No Băsescu day a devenit, pentru mine, înafară de o mișcare anti populism și demagogie, No Băsescu Ever.