Afara ploua

Nu gasesc loc de munca. Pana aici totul e normal. Cica e criza, nu sunt bani, adica nu se dau credite si asa totul se opreste. Ce-i normal in asta? Mie mi se pare anormal sa fie asa. Prin definitie rostul bancilor e sa dea credite... Ma rog, astea sunt lucruri care imi depasesc puterile si ma plictisesc. Le consider prea banale.

Eu, neavand loc de munca, am circulat si am cautat, ca orice om. Am fost la toate agentiile care se ocupa cu gasirea de manopera pentru firme si de firme pentru "manoperatori". Cand intri intr-o asemena agentie se presupune ca esti unu dintre cei doi de mai sus. Ori esti firma ori esti muncitor. Si ma intreaba domnisoara de la birou ce doresc. Ii raspund ca un loc de munca. In acel moment apare pe fata domnisoarei o expresie de mirare ca si cum as fi nebun. Aici? Poate daca as fi cerut un Kebab (sa nu platesc si acciza) ar fi fost mai normal. E ca si cum odata intrat intr-o frizerie sa te aseze frizerul pe scaun, sa-ti puna "babetica" si sa spuna: fa AAAA. Tu sa casti gura si el sa-ti taie bretonul ca doar cu aia se ocupa. Totul se intelege la sfarsit cand iti spune cat ai de plata. Nu putem sa facem lucruri normale? Parca intregii lumi ii e frica de normal. Avem nevoie de a ne inventa probleme peste cele reale care le avem. "Peste tot atarna greu teama de sinceritate". Ne cataram pe oglinzi. Ne luam chilotii pe dos de frica de flacara violet. M-am saturat de superstitii. "We don't need another hero". Eu vreau stitii normale. Nici nu stiu care-s alea. Nici nu mai conteaza. Ori e super ori nu e deloc. In tot acest timp afara ploua. Pacat ca nu e ploaia din cantec!