Afara ploua

Cam in aceasta directie se indreapta lucrurile. In aceasta iarna, din 7 pana in 18 decembrie, marile puteri ale lumii se intalnesc la Copenhaga sa decida soarta umanitatii (Copenhagen limate Council).Tratatul de la Kyoto expira in 2012, iar in luna decembrie a acestui an vom sti care vor fi acordurile intre state referitoare la clima si mai ales la reducerea emisiei de CO₂.

Cei 1500 de oamen de stiinta ai IPCC-ului(Intergovernmental Panel on Climate Changeing), pe romaneste Panoul Interguvernamental despre Schimbarile Climatice, institutie care lucreaza pentru ONU, spun ca daca omenirea vrea sa evita catastrife ambientale inumane, trebuie sa mentina cresterea temperaturii medii a pamantului sub 2°C (din cate stiu eu acum e peste) pana in 2100, iar ca sa putem mentie aceste temperaturi trebuie sa reducem pana in anul 2050 cu 60% emisiile de CO₂ in atmostera. Tarile cele mai dezvoltate produc cele mai mari cantitati de CO₂ incat acel 60% se transforma in 80% pentru tarile desvoltate si 20% pentru celelalte.

Un obiectiv intermediar era acela ca tarile dezvoltate sa reduca cu 20% emisiile de dioxid de carbon pana in 2020 dar conform ultimelor declaratii, intre tarile care fac parte din G8, doar Germania si in parte Franta au intentia sa respecte aceste indicatii. Japonia a declarat ca va reduce emisiile cu pana la maxim 8% iar SUA au spus esential doua lucruri: ca nu au intentia sa reduca cu mai mult de 4% si ca nu sunt doresc un acord international referitor la emisiile de CO₂ considera ca fiecare stat sa decida singur. Practic tratatul din Kyoto se termina si nu vor mai fi controale nici amenzi si fiecare sa faca dupa propriul bun simt. Tot Statele Unite ale Americii au declarat ca la Conferinta de la Copenhaga nu vor cere Chinei sa reduca cantitatile de CO₂ emis pentru ca asta ar impiedica cresterea economica a tarii si fiecare tara trebuie sa aiba cresterea economica care o merita, cu speranta ca nici China nu le va cere lor acelasi lucru.

Tarile in curs de dezvoltare precum India, Brazilia, Rusia etc. stau foarte atente la deciziile care le iau tarile dezvoltate si se adapteaza deoarece nu vor sa piarda din competitivitate emanand legi care creaza cheltuieli si baga bete in roate propriilor economii mai ales avand in vedere ca acele tari care acum sunt cele mai dezvoltate din lume nu au avut nici o restrictie in ultimi 100/150 de ani.

Tot in vederea pregatirii conferintei din decembrie, guvernul Danemarcii a tinut un summit cu mari reprezentati din lumea afacerilor si a finantei pentru a vedea care sunt tendintele, exigentele si ideile care vin din partea acelora care vor fi afectati de tratatul de la Copenhaga (post Kyoto). Concluzia finala a World Bussiness Summit este ca marea problema a omeniri este energia. Ca trebuie sa sustinem energiile care nu polueaza, sa reducem la minim risipele, sa construim masini si masinarii care sa foloseasca aceasta energie verde, curata. Nobil, doar ca acele masini nepoluante vor popula orasele din tarile dezvoltate, nivelul lor de trai se va imbunatati desi acele taru nu vor acordul pentru reducerea de CO₂, iar in tot acest timp peste 2,8 miliarde de oameni saraci o vor duce-o din ce in ce mai rau.

Oamenii de stiinta de la GEC (Global Envionment Center) impreuna cu cei de la IPCC sustin ca marea problema a omeniri nu este energia ci apa. Ei sustin ca in conditiile in care nu se respecta indicatiile lor, pana in 2050 60% din populatia pamantului cu greu va avea acces la surse de apa. Sa nu ai acces la apa inseamna sa nu ai acces la viata. Nu doar apa potabila este importanta ci si cea pentru irigatii, pentru producerea de curent electric, peste etc. Deocamdata apa nu este pe agenda conferintei si deci nu for fi dezbateri pe aceasta tema. Fara un tratat care sa continue acela din Kyoto, in care marile puteri ale lumi care coincid si cu marii producatori de CO₂ sa isi asume responsabilitatea si sa reduca emisiile de CO₂ si sa poata fi controlate si amendate daca nu respecta angajamentele, populatiile din Asia, din Africa si din America Latinca unde si in ziua de azi apa e o problema, in scurt timp nu vor mai avea acces la viata.