Afara ploua

Nu există statul de drept. Nu a existat niciodată conform definiției. Statul de drept e o utopie pe hârtie iar organizarea reală a unui stat încearcă să se apropie cât mai mult de acea definiție. În unele țari însă nu exista nici măcar apropierea intre statul real și statul de drept. Statele cu cele mai mari probleme de acest fel fiind dictaturile.
Aseară (2 Martie 2010) la emisiunea lui Mihai Gâdea, Mona Pivniceru a spus clar și răspicat că România nu e un stat de drept întrucât drepturile cetățenilor nu pot fi apărate din cauza continuei schimbări a legilor.
Eu cred că nu mai exista stat de drept nici în occident. Statul de drept e o iluzie și defapt există Stat de piață a drepturilor. Adică ai atâtea drepturi câte iți poți permite. Ai bani, ai avocați, ai drepturi. Am observat că și în Italia este la fel. Asta nu trebuie sa fie o consolare (eh se întâmplă și la alții) pentru că țin să vă precizez că Italia este țara unde au sediu cele mai multe mafii (Cosa Nostra, 'Ndrangheta, Camorra, Sacra Corona Unita, etc.). Văzând cine sunt aceia cărora li se respectă drepturile de pe hârtie, nu pot să nu trag concluzia că trăim într-o piață a drepturilor omului. Văd că cei de la putere de fiecare data au căi de scăpare și centuri de siguranță și circumstanțe atenuante și cred că e pe banii noștri.
E revoltător și totuși nimeni nu se revolta. Abia aștept revolta (fără să incit la violențe desigur). Eu as vrea să știu care sunt regulile jocului și să fie valabile pentru toți pentru că am impresia că unii joaca după alte reguli și câștiga iar noi, mulțimea (sau prostimea), pierdem constant. Eu as fi de acord să nu mai existe drepturi. Să domine legea junglei și să vedem care sunt adevărații puternici, adevărații învingători, că asa, pentru unii există instituții apărătoare și pentru alții exista doar pușcării. E ușor odată ce ți-ai vândut sufletul, ai lins trei litere și ai plecat nu numai capul ci și trupul pentru a fi ... inițiat ca învingător.